| 1.
|
SUBJUG'A, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o ţară, un popor (prin forţa armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependenţă (economică, politică etc.) faţă de cineva, a răpi libertatea si independenţa cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influenţă, o atracţie covârsitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. - Din fr. subjuguer.
Sursă
: DEX'98
(65827)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
A subjuga ≠ a dezrobi, a elibera
Sursă
: Antonime
(69291)
- siveco |
| |
| 3.
|
SUBJUG'A vb. v. captiva.Sursă
: Sinonime
( 212128)
- siveco |
| |
| 4.
|
SUBJUG'A vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe ţări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpâni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. v. încânta. Sursă
: Sinonime
( 212127)
- siveco |
| |
| 5.
|
subjug'a vb., ind. prez. 1 sg. subj'ug, 3 sg. si pl. subj'ugă
Sursă
: DOR
(284942)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SUBJUG'A subj'ug tranz. 1) (popoare, ţări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independenţa; a înrobi; a supune; a îngenunchea; a aservi; a înfeuda. 2) A subordona influenţei proprii; a pune în dependenţă; a supune. 3) fig. A încânta prin anumite însusiri; a robi. /<fr. subjuguer
Sursă
: NODEX
(354889)
- siveco |
| |
|
|